luni, 22 februarie 2010

Fascinanta artă a bucătăriei – eseu tragi-comic al afonului culinar


De ce tocmai într-o dimineaţă când eşti morocănos dar soarele a insistat pur şi simplu să răsară tocmai pentru a-ţi face ŢIE în ciudă, când pisica Miţi e în călduri şi a considerat toţi papucii tăi ca fiind teritoriul ei, când vecinul de la doi a omis intenţionat să te anunţe că îşi schimbă tevile de apă din apartament iar singura modalitate de a face duş e să te aşezi sub tavanul din baie unde apa (pe care ce-i drept o plăteşte vecinul) face mici cerculeţe concentrice în formă de ochiuri aburinde cu doar un strop de piper, cînd ţi se termină butelia la jumătatea timpului de fierbere a apei pentru cafea iar în coşul de pâine nu mai există decât o singură felie care a rezistat, cei drept, nu fără mici sechele testului impus de vreme, DE CE tocmai atunci, prin răsuciri şi piruiete invidiate de balerini cu experienţă, felia ta de paine, unica, alunecă într-un fatidic act sinucigaş şi se prăbuşeşte, fără speranţă, după executarea a 3 loop-uri perfecte, fix pe partea unsă cu atâta migală cu margarina ta cea plină de toate cele 7 vitamine dar fără E-uri, pe care copilul de la televizor o savurează privindu-te drept în ochi.
Pe langă piramida lui Keops eu consider acesta ca fiind unul, dacă nu chiar cel mai mare mister al lumii.
Personal dau vina pe Newton şi pe mama lui de gravitaţie. Aici intervine în discuţie şi fructul primordial, dar intrăm deja peste un alt personaj al unei alte părţi.

Niciun comentariu: